[electronic resource]
Leonardo da Vinci
Leonardo ?i-a petrecut primii ani de via?? la Floren?a, maturitatea la Milano, iar ultimii trei ani de via?? în Fran?a. Profesorul lui Leonardo a fost Verrocchio. Mai întâi a fost orfevru, apoi pictor ?i sculptor: ca pictor, reprezentant al ?colii foarte ?tiin?ifice de desen; mai celebru ca sculptor, fiind creatorul statuii Colleoni de la Vene?ia, Leonardo a fost un om cu o atrac?ie fizic? izbitoare, cu un mare farmec al manierelor ?i al conversa?iei ?i cu realiz?ri mentale. Avea o bun? preg?tire în ?tiin?ele ?i matematica vremii, precum ?i un muzician talentat. Abilit??ile sale de desenator erau extraordinare, lucru demonstrat de numeroasele sale desene, precum ?i de cele relativ pu?ine picturi. Îndemânarea sa manual? este pus? în slujba celei mai minu?ioase observa?ii ?i cercet?ri analitice asupra caracterului ?i structurii formei. Leonardo este primul în date dintre marii oameni care au avut dorin?a de a crea într-un tablou un fel de unitate mistic? realizat? prin fuziunea dintre materie ?i spirit. Acum, dup? ce primitivii î?i încheiaser? experimentele, neîncetat urm?rite timp de dou? secole, prin cucerirea metodelor de pictur?, el a putut pronun?a cuvintele care au servit drept parol? pentru to?i arti?tii de mai târziu demni de acest nume: pictura este un lucru spiritual, cosa mentale. El a des?vâr?it arta desenului florentin, aplicând la modelarea prin lumin? ?i umbr?, o subtilitate t?ioas? pe care predecesorii s?i nu o folosiser? decât pentru a da o mai mare precizie contururilor lor. Aceast? minunat? m?iestrie a desenului, aceast? modelare ?i acest clar-obscur nu a folosit-o doar pentru a picta aspectul exterior al corpului, ci, a?a cum nimeni înainte de el nu o f?cuse, pentru a reflecta asupra lui misterul vie?ii interioare. În Mona Lisa ?i în celelalte capodopere ale sale, el a folosit chiar ?i peisajul nu doar ca un decor mai mult sau mai pu?in pitoresc, ci ca un fel de ecou al vie?ii interioare ?i ca element al unei armonii perfecte. Bazându-se pe legile înc? destul de noi ale perspectivei, acest doctor al în?elepciunii scolastice, care a fost în acela?i timp un ini?iator al gândirii moderne, a înlocuit maniera discursiv? a primitivilor cu principiul concentr?rii, care st? la baza artei clasice. Tabloul nu ne mai este prezentat ca un agregat aproape întâmpl?tor de detalii ?i episoade. Este un organism în care toate elementele, liniile ?i culorile, umbrele ?i luminile, compun un traiect subtil care converge spre un centru spiritual, senzorial. Leonardo nu s-a ocupat de semnifica?ia exterioar? a obiectelor, ci de semnifica?ia lor interioar? ?i spiritual?.
No copy data
No other version available